Dictionar

pauză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. pausa, fr. pause, germ. Pause)

1. întrerupere momentană a unei acțiuni.
2. reacție.
3. antract.
4. semn convențional care indică o întrerupere pe o durată determinată a frazei muzicale.
5. semn de punctuație (-) pentru a arăta o oprire în lectură.
6. timpul de oprire cerut de respirație la recitarea versurilor.
 

-PAUZĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. pausis „încetare”)

1. „diminuare, reducere”.
 

aeropauză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aeropause)

1. regiune între 20 și 200 km deasupra Pământului.
 

andropauză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. andropause)

1. (med.) fenomen biologic, analog menopauzei la femei, care poate afecta bărbații în vârstă, caracterizată prin reducerea nivelului de testosteron, scăderea dorinței sexuale, mai puține erecții spontane, disfuncții erectile et cetera; climacteriu masculin.
 

diapauză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diapause)

1. sistare sezonieră a funcțiilor vitale la insecte, pentru a supraviețui unor condiții nefavorabile de existență.
 

menopauză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ménopause)

1. stare fiziologică specifică femeii, în general după vârsta de cincizeci de ani, constând în încetarea definitivă a activității ovariene și a menstruației; (prin metonimie) perioadă de viață care corespunde acestei stări; climacteriu la femei.
 

mezopauză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mésopause)

1. stratul superior al mezosferei, care face trecerea spre termosferă, prin valori termice minime.
 

antract

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antracte)

1. pauză între actele unei reprezentanții.
2. piesă instrumentală între actele unei lucrări lirice muzicale.
 

blanc 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blanc)

1. spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite.
2. (inform.) zonă dintr-un suport de date care nu conține înregistrări.
3. pauză albă și tremurătoare care apare uneori în emisiunile tv.
 

cezură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. césure, lat. caesura)

1. pauză ritmică în interiorul unui vers mai lung.
2. mică pauză între două propoziții sau fraze ori între două secțiuni ale unei lucrări muzicale.
3. (tehn.) diviziune a unei scări funcționale în dreptul căreia se schimbă treapta acesteia.
 

climacteric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. climacteric)

1. referitor la climacteriu, perioada de viață în care fertilitatea și activitatea sexuală sunt în declin; (cu referire la femei) menopauzal.
 

climacteriu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Klimakterium, lat. climacterium)

1. (med.) fază în viața femeii (menopauză) sau a bărbatului (andropauză) când încetează funcția glandelor genitale.
2. (var.) climacterium.
 

colon 4

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. colon)

1. semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă).
2. subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade.