Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. répétiteur, germ. Repetitor)
1. s. m. f. pianist acompaniator al unui cântăreț sau instrumentist; corepetitor.
2. s. n. sală de meditații (într-un internat etc.).
3. aparat care repetă, prin comandă de la distanță, indicațiile unui instrument nautic.
4. fiecare dintre cele trei pavilioane ale codului internațional de semnalizare destinate să înlocuiască unul dintre pavilioanele care se repetă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. sagola)
1. parâmă subţire care serveşte pentru a manevra velele sau pavilioanele şi pentru a lega diferite obiecte la bordul unei nave.