Dictionar

logopedie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. logopédie)

1. ramură a pedagogiei speciale care studiază posibilitățile de înlăturare a deficiențelor de limbaj.
 

metodică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Methodik, rus. metodika)

1. ramură a pedagogiei care studiază principiile și metoda de predare proprii fiecărui obiect de studiu.
2. lucrare pedagogică în care sunt expuse metode la un anumit obiect de studiu.
 

pedagogic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pédagogique)

1. referitor la pedagogie.
2. care corespunde cerințelor pedagogiei; educativ.
 

pedagogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pédagogie, lat. paedagogia)

1. știința și arta educației.
2. ~ socială = ramură a pedagogiei care studiază determinismul social al fenomenelor educaționale, concepute ca procese de formare a omului în, prin și pentru societate.
 

pedagogism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pédagogisme)

1. atribuirea unui rol absolut pedagogiei.
 

pedagogiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (pedagogie + -iza)

1. a aplica (într-o activitate) principiile, metodele și tehnicile pedagogiei.
2. a extinde preocuparea pentru formarea în mod pedagogic a omului.