Rezultate secundare (Pedant.):
Pedant, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pédant, germ. Pedant)
1. (cel) care are pretenţii nejustificate de erudiţie, de competenţă; meticulos, formalist.
Pedanterie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pédanterie)
1. paradă de erudiţie; meticulozitate exagerată.
2. comportamentul pedantului; revendicare proprie pedantului; caracterul a ceea ce este pedant.
3. exprimare în termeni pretenţioşi.
4. gravitate în chestiuni de mică importanţă.
Pedantesc, -ă
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (fr. pédantesque, it. pedantesco)
1. care este propriu pedantului; (demn de) pedant.
Pedantism
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pédantisme)
1. paradă de erudiție, minuțiozitate excesivă și formală; comportamentul pedantului.
2. exprimare în termeni pretențioși, fără conținut.
3. gravitate în chestiuni de mică importanță.
Pedantocrație
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pédantocratie)
1. dominația pedanților; formă de guvernare în care puterea este deținută de pedanți.
Admitanţă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. admittance)
1. mărime inversă impedanţei unui circuit electric de curent alternativ.
Bizantiniza
Parte de vorbire: vb.
Origine: (bizantin + -iza)
1. a imita arta bizantină.
2. a recurge la subtilităţi şi pedanterii în purtare.
Doctoral, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. doctoral)
2. (despre atitudini, ton) afectat, pedant, încrezut, solemn.
Gongoric, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gongorique)
1. legat de stilul poetului spaniol Luis de Gongora (1561-1627).
2. (despre scriitori) care are un stil afectat, artificial; pedant, preţios, pompos.
3. care aparține gongorismului, privitor la gongorism, specific gongorismului.
Greculus
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. graeculus, cf. it. greculo)
1. (ant.) denumire dată filozofilor şi literaţilor greci care aduseseră la Roma, pe lângă cunoaștere și artă, o pedanterie fastidioasă.
Impedanţmetru
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impedancemètre)
1. aparat pentru măsurarea impedanţei.