Rezultate secundare (Pedeapsă.):
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)
1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affliction, lat. afflictio)
1. durere profundă, de obicei de durată, însoțită de depresie sufletească și cauzată de un eveniment nefericit; pedeapsă directă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. capital, lat. capitalis)
1. foarte important, fundamental, esenţial.
2. (despre caractere tipografice; şi s. f.) cu dimensiuni mai mari decât litera obişnuită; majuscul, verzal.
3. pedeapsă ~ă = pedeapsă cu moartea.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. carnefice)
1. cel care executa pedeapsa cu moartea, pedeapsa capitală; călău, gâde.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. commuter, lat. commutare)
1. a schimba legăturile unui circuit electric cu altele, a modifica succesiv conexiunile unor circuite.
2. a racorda un circuit electric la reţea.
3. a schimba o pedeapsă mai grea într-una mai uşoară.
4. a schimba anumite numere în cadrul operaţiei de comutare (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contravention)
1. încălcare a dispoziţiilor unei legi, ale unui regulament etc., care se sancţionează cu o pedeapsă uşoară (amendă sau sancţiune administrativă).