Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pédicelle)
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT pedicellus; pediculus; pedicellum
4. DE stielchen; fruchtstielchen
5. RU ножкa; ножечкa; стебелек
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT pedicellatus
3. EN pedicellate; pediculate; pedunculate
4. DE dünngestielt; kurzgestielt
5. RU снaбженный ножкой; с тонкой ножкой
6. HU kocsánykás
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pédicellé)
1. (despre flori, fructe) cu pedicel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carpophore)
1. bază lărgită a gineceului.
3. partea sporiferă a ciupercilor superioare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crampon)
1. piron cu care se fixează de traversă şina de cale ferată.
2. mică bucată de talpă sau de cauciuc care se aplică pe talpa bocancilor de sport pentru a împiedica alunecarea.
3. rădăcina adventivă a unei plante agăţătoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc.
4. pedicel de fixare situat pe faţa interioară a talului lichenilor.
5. (fig.) persoană insistentă şi inoportună.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pédicellé)
1. (despre flori, fructe) cu pedicel.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. podocarpe, lat. podocarpus)
1. adj. cu ovar pedicelat.
2. s. m. arbore fructifer, ornamental, originar din America de Sud, Africa şi Australia, cu frunze persistente şi fructe drupe, de forma unor prune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. seta)
2. pedicelul capsulei, la briofite.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT pedicellus; pediculus; pedicellum
4. DE stielchen; fruchtstielchen
5. RU ножкa; ножечкa; стебелек