Dictionar

Rezultate principale (Peisaj):

Peisaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. paysage)

1. colț din natură care formează un ansamblu estetic; priveliște.

2. gen de pictură sau grafică având ca obiect reprezentarea priveliștilor din natură; tablou, desen, fotografie care înfățișează un peisaj.

3. pictură de ~ = gen pictural figurativ care înfățișează peisajul.

4. (geogr.) mediu care se diferențiază printr-o grupare proprie a elementelor componente (relief, climă, ape, sol, vegetație, faună etc.)

5. compoziție literară sau muzicală care cuprinde o descriere a naturii.

6. aspect al societății, al literaturii etc.


Rezultate secundare (Peisaj):

Peisajer

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paysager)

1. de peisaj.


Colorit

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. colorito, germ. Kolorit)

1. ansamblul culorilor unui obiect, tablou etc.; efect produs de ansamblul culorilor unui peisaj, tablou etc.

2. culoare.

3. (fig.; despre stil, imagine) nuanţă expresivă, varietate, strălucire.


Crochiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. croquis)

1. desen care indică în câteva linii trăsăturile principale ale unei figuri, ale unui peisaj, plan etc.


Decor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décor)

1. ansamblu de obiecte (panouri, mobilier etc.) pentru a crea cadrul în care se desfăşoară un spectacol, un balet, un film.

2. (fig.) cadru, ambianţă; peisaj, tablou.

3. podoabă, ornament; ornamentaţie.


Desen

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dessin)

1. reprezentare grafică a unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj prin linii, puncte, pete etc.

2. arta sau tehnica de a desena.

3. ~ tehnic = desen care reprezintă la scară planul unui obiect, al unei construcţii etc.

4. planul unei construcţii.

5. (fig.) schiţă, plan (al unei lucrări).

6. (fig.) contur, linie, profil.

7. ornamentaţia unei ţesături.


Design

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. design)

1. /dizáin/ s. n. disciplină care urmăreşte armonizarea estetică a mediului uman, începând de la conceperea obiectelor uzuale şi a mobilelor până la urbanism şi amenajarea peisajului.

2. aspect exterior, fel în care se prezintă un lucru din punct de vedere estetic; estetică industrială.

3. adj. inv. modern, elegant.


Dioramă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diorama)

1. tablou de mari dimensiuni plasat de jur împrejurul unei încăperi circulare, din centrul căreia spectatorul priveşte imaginile, care, prin iluminări variate, dau impresia unui peisaj real.

2. reprezentare a unui peisaj într-un mediu natural, în muzeele de ştiinţe naturale.