peisajer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paysager)

1. de peisaj.

exotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exotisme)

1. însușirea de a fi exotic.
2. tendință în arta și literatura europeană (romantică) de a descrie idilic peisaje și obiceiuri exotice.

makemono

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. makemono)

1. pictură japoneză orizontală pe sul de mătase sau de hârtie de orez, conținând scene sau peisaje.

peisagism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. paysagisme)

1. mulțimea picturilor care prezintă peisaje, tendința pictorilor de peisaje; arta peisajului.
2. compoziție literară având ca temă natura.
3. ~ abstract = nume dat în Franța unui curent de artă abstractă al cărui lirism moderat și sensibil este inspirat de natură.

peisagist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. paysagiste)

1. pictor de peisaje.
2. decorator care compune planuri de parcuri, grădini, peisaje.
3. scriitor, compozitor specializat în descrieri de natură.

pictură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. pictura)

1. artă a reprezentării de peisaje din natură, ființe, obiecte cu ajutorul culorilor.
2. operă artistică executată de un pictor; tablou, portret; pânză.
3. totalitatea operelor unui pictor sau a pictorilor dintr-o țară, dintr-o epocă.
4. (fig.) descriere sugestivă, într-o epocă literară, a fizicului și a caracterelor personajelor, a unor scene din viața reală și din natură etc.