pelerină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pèlerine)

1. haină lungă și largă, fără mâneci, care se poartă pe umeri.
2. guler mare care acoperă umerii, purtându-se peste palton sau peste rochie.

pelerinaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pèlerinage)

1. călătorie făcută la un loc sfânt; (p. ext.) vizită făcută în scop artistic sau istoric.

capă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cape, it. cappa)

1. pelerină (scurtă) de blană sau de stofă.
2. de ~ și spadă = (despre un roman sau film) de aventuri, cu multe dueluri și înfruntări primejdioase.
3. dispozitiv de protecție împotriva accidentelor la mașini, la ferăstraie etc.
4. poziție pe care o ia o navă pe un timp neprielnic, cu vânt foarte puternic, care îi permite să suporte mai ușor valurile, vântul, furtuna.

casulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Casula, lat. casula)

1. veșmânt cu aspect de pelerină fără mâneci și cu o singură deschizătură pentru cap, la preoții catolici.

chulo

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (sp. chulo)

1. (tauromahie) toreador care luptă pe jos, pentru a întărâta taurul cu o pelerină roșie.

culă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coule)

1. pelerină cu glugă și cu mâneci largi purtată de unele ordine călugărești.

macferlan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. macfarlane)

1. pardesiu bărbătesc fără mâneci, cu o pelerină scurtă pe umeri și cu deschizături pentru brațe.

mantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mante)

1. pelerină lungă și largă purtată peste celelalte haine; mantie.