Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. pelvis)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bassin)
1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă.
2. suprafaţă de apă în incinta unui port pentru staţionarea navelor.
3. regiune de unde un curs de apă îşi adună afluenţii.
4. regiune cu zăcăminte de minereuri.
5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică.
6. element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată să conţină apă.
7. parte inferioară a cavităţii abdominale, între oasele iliace; pelvis.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cystopyélographie)
1. radiografie a vezicii urinare şi a pelvisului uretric.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ganglioneurome)
1. (med.) tumoare benignă care se dezvoltă din celulele ganglionare ale sistemului nervos simpatic (poate apărea oriunde în corp, dar este observată cel mai frecvent în gât, abdomen sau pelvis); ganglioblastom.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. pelv/i/-, cf. lat. pelvis)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pelvectomie)
1. ablaţiune a organelor conţinute în pelvis.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pelvien)
1. al pelvisului.
2. centură ~ă = totalitatea oaselor care leagă membrele inferioare de coloana vertebrală; membre ~ene = membrele posterioare la nevertebrate; prezentaţie ~ă = poziţie a fătului, la naştere, cu bazinul înainte.