Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. pénal, lat. poenalis)
1. adj. referitor la infracțiuni sancționate cu pedepse.
2. drept ~ = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv; cod ~ = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor; fapt ~ = infracțiune.
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (penal + -icește)
1. din punct de vedere penal, sub raport penal; penalmente.
2. în drept penal, într-o procedură penală; penalmente.
3. (prin ext.) în mod represiv; (rar) penalmente.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. penalista)
1. avocat sau jurist specialist în drept penal.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pénalité)
1. caracterul a ceea ce este penal.
2. caracter a ceea ce este pasibil de o pedeapsă judiciară conform prevederilor legii.
3. sancțiune stabilită de lege; despăgubiri (în bani), amendă.
4. (sport) pedeapsă aplicată unui jucător sau concurent care a încălcat regulile de joc; penalizare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. pénaliser)
1. a pedepsi (o infracţiune); a pena.
2. a prevedea, a cere o anumită despăgubire bănească; a amenda.
3. (sport) a sancţiona (o echipă, un jucător) pentru încălcarea regulamentului jocului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (penaliza)
1. căruia i s-a aplicat o sancțiune penală.
2. care a fost obligat să plătească (o despăgubire sau) o amendă.
3. (sport) căruia i s-a aplicat o sancțiune pentru încălcarea regulamentului de joc sau a normelor sportive.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. acquitter)
1. tr. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă.
3. tr., refl. a(-şi) plăti o datorie.
4. a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acroléine)
1. (chimie) aldehidă etilenică, lichid volatil, cu miros neplăcut, prin deshidratarea glicerinei; propenal.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acte, lat. actum)
1. manifestare a unei activităţi; acţiune, faptă.
2. a face ~ de prezenţă = a apărea undeva, obligat sau din politeţe.
4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.
5. diviziune a unei opere dramatice.
6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.
Parte de vorbire: s.
Origine: (acuza)
2. persoană, instanţă care acuză într-un proces penal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. accusatorial)
1. cu caracter de acuzare; conținând sau implicând o acuzație; acuzatoriu.
2. se referă la o metodă de procedură penală aplicată în țările anglo-saxone în care judecătorul este arbitrul între acuzat și acuzare; acuzatoriu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aggravant, lat. aggravans)
1. care agravează.
2. circumstanţe ~e = împrejurări care măresc răspunderea penală.