pendula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. pendolare)

1. a avea mișcări oscilatorii; a se balansa, a oscila în raport cu poziția de echilibru.
2. (despre valoarea unei mărimi) a varia în jurul unei valori medii.
3. (fig.; despre oameni) a fi instabil, nehotărât.

pendulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pendule)

1. ceasornic mare de perete cu mișcare reglată de un pendul.

pendular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pendulaire)

1. care are o mișcare ca un pendul; oscilant.

fula

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fouler)

1. (despre roți) a se roti neregulat, având o mișcare pendulară.

pendul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pendule, lat. pendulus)

1. corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe; (p. ext.) dispozitiv, piesă a unui mecanism care prin oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument.
2. element de rezemare cu două articulații, folosit la poduri.
3. tip de corp de iluminat suspendat printr-o tijă.
4. ceas de perete a cărui mișcare este reglată de un balansier; pendulă.
5. (var.) pendulă, (înv.) pandul, (înv.) pendel.

swing

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. swing)

1. (box) lovitură dată lateral prin pendularea brațului.
2. dans modern cu ritm și mișcări repezi; melodia corespunzătoare.
3. (jaz) stil de interpretare caracterizat prin sincope, accente imperceptibile, ritm legănat etc.

picătură suspendată (metodă de cultură)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT guttula dependens; guttula pendula
2. FR goutte basse; goutte accrochant
3. EN hanging drop
4. DE hängender tropfen
5. RU висящaя кaпля
6. HU függőcsepp tenyészet

ornic

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (oră + -nic sau din [ceas]ornic)

1. ceasornic (de perete); orologiu, pendulă.
2. (expr.) ~ de soare = cadran solar.