Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impennes)
1. subclasă de păsări palmipede marine, cu sternul dezvoltat şi aripi puternice, incapabile de zbor.
Parte de vorbire: s.n. (Moldova)
Origine: (necunoscută)
1. parte a ciubotei de deasupra călcâiului, în care se bate pintenul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. pennello)
2. (fig.) stil, manieră de a picta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. penalty)
1. lovitură de pedeapsă la fotbal, polo, handbal etc., dictată împotriva unei echipe în urma unei infracţiuni grave comise în zona de apărare a celeilalte echipe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pénéplaine)
1. suprafaţă plană sau uşor ondulată din eroziunea fluvială a unui teren muntos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. pénéplanation)
1. fenomen de reducere a înălţimilor relative ale unei regiuni, de modelare a reliefului până la aspectul de peneplenă.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. agrestis, fr. agreste)
2. grosolan.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anal)
3. sex ~ = act sexual care constă în penetrarea anusului partenerului, în general cu penisul sau folosind un obiect care înlocuiește penisul, cum ar fi un vibrator.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antibiotique)
1. I. care împiedică dezvoltarea diverșilor microbi sau îi distruge; (biol.) care inhibă activitatea unor specii.
2. II. substanță organică produsă de unele microorganisme, care împiedică dezvoltarea anumitor microbi.
3. substanță produsă de organisme vegetale sau animale, sau reprodusă prin sinteză, și care, la doze foarte mici, are proprietatea de a inhiba creșterea sau chiar distrugerea bacteriilor și microorganismelor.
4. ~e beta-lactamice (sau beta-lactamine) = clasă de antibiotice care conțin un nucleu de beta-lactamă în molecula lor; în această categorie sunt incluse penicilinele, cefalosporinele, monobactamele și carbapenemele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbalétrier)
1. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă.
2. s. n. grindă care serveşte la susţinerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiş.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. arcadico)
1. câmpenesc, pastoral, idilic, pitoresc.