Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argus)
1. (mit.) personaj legendar cu o sută de ochi.
2. (fig.) om cu privire ageră, pătrunzătoare; păzitor vigilent.
3. gen de păsări palmipede din ordinul galinaceelor, cu penele împestriţate de numeroase pete rotunde, din arhipelagul Malaysiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cucurbitacées)
1. familie de plante dicotiledonate erbacee, cu fructul cărnos şi coaja tare: dovleacul, pepenele etc.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. déplumer)
2. (pron.) a-și smulge unul altuia penele.
3. (fam.) a-și pierde părul, a deveni chel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phénix, lat. phoenix)
1. pasăre legendară ca un vultur cu penele de aur și de purpură, despre care se credea că renaște din propria ei cenușă, simbol al reînnoirii veșnice.
2. (fig.) om superior, unic în genul său, de mare valoare.
3. palmier cultivat în țările temperate ca plantă de apartament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ocelle, lat. ocellus)
1. ochi simplu la numeroase artropode.
2. pată rotundă pe aripile insectelor, pe penele păsărilor sau pe penajul animalelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ortolan)
1. pasăre migratoare cu penele galbene-roşcate, cu capul cenuşiu-verzui şi cu guşa galbenă.