penis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pénis, lat. penis)

1. organul masculin de copulație și micțiune; falus.

penișă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. péniche)

1. navă fluvială, șlep, folosită la transportul mărfurilor.

anal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anal)

1. referitor la anus.
2. care aparține anusului.
3. sex ~ = act sexual care constă în penetrarea anusului partenerului, în general cu penisul sau folosind un obiect care înlocuiește penisul, cum ar fi un vibrator.

castrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. castration, lat. castratio)

1. operație prin care un individ, bărbat sau femeie, este privat de capacitatea de reproducere; castrare.
2. (botanică) operație analogă prin care o plantă este privată de capacitatea de a produce polen.
3. (psihanaliză) anxietate (sau complex) de ~ = angoasă legată de amenințarea imaginară a îndepărtării penisului.
4. (biol.) ~ parazitară = modificări produse de un parazit animal sau vegetal pentru a bloca aparatul reproducător al gazdei sale.
5. (var.) castrațiune.

cavernos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caverneux, lat. cavernosus)

1. cu caverne; spongios, poros.
2. corpi ~oși = formații din interiorul penisului care se umplu cu sânge în timpul erecției.
3. (despre voce) cu un timbru gros, înfundat, înăbușit.

coit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. coït, lat. coitus)

1. actul împreunării sexuale; copulație.
2. (prin ext.) practica sexuală de a pătrunde în anus cu penisul.

condom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. condom)

1. tub elastic, din latex, care acoperă penisul în timpul coitului, destinat să protejeze împotriva bolilor cu transmitere sexuală și să servească drept mijloc de contracepție; prezervativ.

detumescență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. détumescence)

1. micșorare treptată a unei leziuni inflamatorii, a unui organ umflat.
2. (sexologie) revenire la normal a zonei genitale excitate; relaxarea unui penis erect.
3. (antonime) intumescență, tumescență.