Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anacousie)
1. (med.) absență totală a percepției auditive; surditate totală; cofoză.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aperceptif)
1. referitor la apercepţie; care aparţine apercepţiei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aperceptivité)
1. facultatea apercepției, atunci când percepția este influențată de conținutul general al psihicului uman.
2. proprietate de a apercepe; aperceptibilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aperception)
1. integrare a percepţiei în experienţa cognitivă anterioară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commutativité)
1. (mat.) proprietate a unei operaţii de a fi independentă de ordinea elementelor cu care se operează.
2. particularitate a atenţiei, gândirii, percepţiei de a se deplasa de la o activitate la alta.
3. însuşire a diverselor elemente ale limbii de a intra în aceleaşi construcţii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hémiachromatopsie)
1. (med.) absența percepției cromatice într-o jumătate a câmpului vizual; hemianopsie care afectează doar culorile (roșu, verde sau albastru).