Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. percussion, lat. percussio)
1. metodă de explorare clinică care permite diagnosticarea după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate.
3. instrument de ~ = instrument muzical care emite sunete prin lovirea unei membrane, lame etc.
4. grupă din orchestră din astfel de instrumente.
5. lovire de către percutor a capsei unui cartuș, a unui focos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baguette)
2. vergea subţire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor.
3. băţ de lemn sau de metal servind la punerea în vibraţie a unor instrumente de percuţie.
4. partea de lemn a arcuşului.
5. dungă colorată care împodobeşte uneori ciorapii pe partea exterioară.
6. piesă cilindrică, subţire, a unui mecanism, a unei maşini.
7. mulură mică cu secţiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic.
8. element ornamental aşezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balafon)
1. instrument muzical de percuţie, african, asemănător cu xilofonul, din lame de lemn tare acordate diatonic; marimbă, marimbafon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. batterie, it. batteria)
1. subunitate de artilerie, dintr-un număr variabil de plutoane, tunuri, rachete etc.
2. terasament care protejează tunurile în poziţie de tragere.
3. ansamblul tunurilor de acelaşi calibru de pe o navă.
4. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate între ele, care îndeplinesc aceeaşi operaţie.
5. ~ electrică = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solară = grup de celule fotoelectrice care transformă energia solară în energie electrică.
6. vas cu gheaţă pentru a răci vinul şi sifonul din sticle; frapieră.
7. grupul instrumentelor de percuţie într-o orchestră.
8. ~ de teste = ansamblu de teste care vizează un anume aspect al structurii psihologice a cuiva.
9. ansamblu de cuşti metalice suprapuse, pentru întreţinerea păsărilor, purceilor sau iepurilor de casă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. bongos)
1. instrument muzical de percuţie, de origine cubaneză, alcătuit dintr-o pereche de tobe mici, în orchestra de jaz şi în cea simfonică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. campane, lat., it. campana, clopot)
1. capitel al unei coloane corintice sau dorice.
2. construcţie de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat.
3. (muz.; pl.) instrument de percuţie din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibraţie prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., port. carioca)
1. dans popular brazilian, devenit dans modern de salon, asemănător rumbei; melodia corespunzătoare.
2. instrument muzical de percuţie pentru baterea ritmului.