Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accoupler)
1. (tr.) a uni două lucruri împreună; a cupla.
2. (tr., refl.) (despre animale) a pune împreună masculul și femela astfel încât să se reproducă; a (se) împerechea.
3. (refl.) (despre oameni) a avea relații sexuale; (fig.; despre oameni) a forma un cuplu, o pereche.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conjugué)
2. nervi ~ţi = nervi care îndeplinesc aceeaşi funcţie; focare ~e = focarele unui sistem optic aşezate astfel încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se reunesc în altul şi invers; puncte ~e = oricare dintre punctele unui obiect şi punctul corespunzător de la imaginea obiectului obţinută cu ajutorul unui sistem optic; frunze ~e = frunze cu foliolele împerecheate; numere ~e = numere complexe care au părţile reale egale, iar părţile imaginare egale şi de semne contrare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dépareiller)
1. (filat.) a desperechea, a descompleta o serie de mărci.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. désassortir)
1. a face ca magazinele să rămână lipsite de sortimente variate de mărfuri.
2. a desperechea (ceva asortat).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. disparate, lat. disparatus)
1. lipsit de legătură cu alte lucruri de acelaşi fel; răzleţ, izolat, desperecheat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. papilionidés)
1. familie de lepidoptere cu aripile frumos şi divers colorate, perechea a doua de aripi având câte două prelungiri.