Dictionar

 
 
 

perfecta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (perfect)

1. a definitiva, a încheia (o înțelegere, un act, o tranzacție).
 

perfectamente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. perfettamente, fr. parfaitement)

1. într-un mod perfect; cu perfecțiune.
 

perfectibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. perfectible)

1. care poate fi desăvârșit, perfecționat.
 

perfectibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. perfectibilité)

1. însușirea, faptul de a fi perfectibil.
 
 
 
 

analgotimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analgothymie)

1. indiferență afectivă la o durere perfect percepută.
 
 

ARISTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. aristo-, cf. gr. aristos „cel mai bun, foarte distins”)

1. „distins, nobil, perfect”.