Rezultate secundare (Perfid.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. perfide)
1. s. m. f. (om) care sub o înfăţişare binevoitoare ascunde răutate, viclenie; făţarnic, prefăcut, ipocrit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. perfidie)
1. caracter perfid; lipsă de loialitate, de cinste; viclenie, făţărnicie, ipocrizie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. astuzia)
1. şiretenie, viclenie, perfidie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. byzantin, lat. bysantinus)
1. propriu Bizanţului sau Imperiului Bizantin.
2. artă ~ă = artă caracterizată prin predominarea cupolei, a suprafeţelor şi liniilor curbe în arhitectură şi printr-o varietate de culori în ornamentaţie.
3. (fig.) intrigant; perfid, corupt.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diabolique, lat. diabolicus)
1. drăcesc, de (la) diavol; demonic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jésuite, germ. Jesuit)
1. membru al unui ordin de călugări catolici, creat în 1534 de călugărul sp. Ignaţiu de Loyola pentru combaterea Reformei şi întărirea puterii papale.
2. (fig.) om ipocrit, intrigant, viclean, perfid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jésuitisme)
1. concepţia morală şi politică a iezuiţilor.
2. (fig.) lipsă de scrupule în acţiune, în activitate; ipocrizie, perfidie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insidieux, lat. insidiosus)
1. perfid, viclean, înşelător; care întinde, ascunde o cursă.
2. (despre gaze de luptă) care îşi manifestă acţiunea asupra organismului mai târziu.
3. (despre boli) care apare pe nesimţite, fără simptome vizibile.