Dictionar

pergament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. pergamentum, germ. Pergament)

1. piele preparată special pentru a se putea scrie pe ea.
2. document vechi scris pe o piele de acest fel.
3. hârtie translucidă rezistentă și impermeabilă, folosită la ambalarea alimentelor; pergamin.
 

pergamentos

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT pergamentaceus; pergameus; pergamaceus; pergameneus
2. FR pergamentacé; parcheminé
3. EN pergameneous; pergamenous; pergamentaceous; parchment-like
4. DE pergamentartig
5. RU перraментный
6. HU pergamentszerű
 

pergamentos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (pergament + -os)

1. cu aspectul sau consistența pergamentului.
 

coloid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. colloïde)

1. s.m. (op. cristaloid) substanță aflată în stare de dispersie, cu aspect de gelatină, care nu poate trece printr-o membrană de pergament.
2. adj. care se prezintă în starea descrisă mai sus.
3. coloidal.
 

filacteră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phylactère, lat. phylacterium, gr. phylakterion)

1. denumire dată de cei vechi amuletelor, talismanelor pe care le purtau asupra lor.
2. fâșie de pergament pe care se scriau versete biblice, la vechii evrei.
3. inscripție în formă de banderolă (pe monumente).
4. figură heraldică înfățișată ca o foaie cu marginile răsucite.
 

mezuză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mezuzah)

1. mic sul de pergament purtând versete din Biblie, pus într-o cutiuță fixată pe stâlpul ușii, la evrei.
 

ortoptere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. orthoptères)

1. ordin de insecte cu aripile anterioare pergamentoase, iar cele posterioare late și membranoase și cu picioarele posterioare lungi, pentru sărit.
 

palimpsest

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. palimpseste, gr. palimpsestos)

1. pergament de pe care a fost ștearsă, răzuită scrierea inițială, pentru a fi utilizat din nou.
2. (fig.) scriere greu lizibilă datorită ștersăturilor și corecturilor.
 

PAPIR(O)-, PAPIRI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. papyr/o/-, papyri-, cf. lat. papyrus, gr. papyros)

1. „papirus, pergament, hârtie”.