Dictionar

Rezultate secundare (Peri):

Fascicul de peri

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT fasciculus pilorum

2. FR houpettes; mêche; touffe

3. EN tuft of hair

4. DE Haarbüschel

5. RU пучок из волосков; хохолок

6. HU szőrnyalábok


PERI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. péri-, cf. gr. peri)

1. „în jurul, împrejurul; deasupra, în afară; în intervalul dintre”.


Periact

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. périacle, gr. periaktos)

1. balistă mobilă.

2. maşină care permitea schimbarea decorurilor în teatrul antic grec.


Periadenită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. périadénite)

1. inflamaţie a ţesutului conjunctiv din jurul unui ganglion limfatic.


Periaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (peria + -aj)

1. faptul de a peria.


Perianal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. périanal)

1. despre sau aparținând zonelor din jurul anusului.


Aalenian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).

2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.

3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Abajur

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.

2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.


Abate (1)

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abaţii.

2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu stareţul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).

3. preot, cleric la catolici.

4. prior.


Abatesă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbadessa, lat. abbatissa)

1. maică superioară a unei abaţii sau a unei mănăstiri de femei.