fascicul de peri

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fasciculus pilorum
2. FR houpettes; mêche; touffe
3. EN tuft of hair
4. DE Haarbüschel
5. RU пучок из волосков; хохолок
6. HU szőrnyalábok

PERI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. péri-, cf. gr. peri)

1. „în jurul, împrejurul; deasupra, în afară; în intervalul dintre”.

periact

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. périacle, gr. periaktos)

1. balistă mobilă.
2. mașină care permitea schimbarea decorurilor în teatrul antic grec.

periadenită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. périadénite)

1. inflamație a țesutului conjunctiv din jurul unui ganglion limfatic.

periaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (peria + -aj)

1. faptul de a peria.

perianal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. périanal)

1. despre sau aparținând zonelor din jurul anusului.

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.

abajur

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

abate (1)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abații.
2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu starețul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).
3. preot, cleric la catolici.
4. prior.

abatesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. abbadessa, lat. abbatissa)

1. maică superioară a unei abații sau a unei mănăstiri de femei.