Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aventureux, it. aventuroso)
1. care are caracter de aventură sau gust pentru aventură; care constituie o aventură.
2. (despre oameni) înclinat să se angajeze în aventură, într-o încercare dificilă, periculoasă, plină de neprevăzut.
3. (despre oameni) care iubește aventura, se lansează de bunăvoie în aventuri; amator de acţiuni îndrăzneţe şi riscante.
4. care abundă, care este plin de aventuri (ex. viață aventuroasă).
5. plin de riscuri (ex. proiect ~).
6. care îl caracterizează pe cavalerul rătăcitor în căutare de aventuri.
7. predispus la aventuri amoroase.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. cascadeur)
1. persoană special antrenată care se substituie unui actor de film, în scenele cu acţiune periculoasă.
2. acrobat care execută serii de căzături şi sărituri.
3. (fam.) persoană cu o conduită uşuratică.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dégager)
1. tr. a elibera, a scuti pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a înlătura un obstacol sau ceva care împiedică.
2. a răspândi, a elimina (gaze, vapori, miros etc.), a emana, a exala.
3. (fotbal) a trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o acţiune periculoasă a adversarului.
4. (scrimă) a-şi desprinde floreta de cea a adversarului.
5. refl. (şi fig.) a se desprinde, a se elibera.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grisouscope)
1. aparat care arată dacă procentul de grizu din atmosfera unei exploatări subterane a atins limita periculoasă.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. naufrageur)
1. persoană care provoacă naufragierea corăbiilor pentru a le jefui, ademenindu-le către o coastă periculoasă prin semnale false.
2. (fig.) persoană care provoacă ruinarea cuiva sau a ceva; cel care face ca un proiect, o afacere să eșueze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pestilence, lat. pestilentia, germ. Pestilenz)
1. boală contagioasă; ciumă, pestă.
3. (fig.) învăţătură dăunătoare, periculoasă.