Dictionar

Rezultate principale (Perioada):

Perioadă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. période, lat. periodus, gr. periodos)

1. interval de timp în cursul căruia se desfășoară sau după care se repetă un fenomen; fază, epocă.

2. (fiz.) ~ de înjumătățire = perioadă în care se descompune jumătate dintr-o cantitate de element radioactiv; (chim.) ~ de inducție = durată de timp după care o reacție în lanț începe se desfășoare cu viteza corespunzătoare condițiilor respective; (bot.) ~ de vegetație = interval de timp în care plantele își desăvârșesc întreg ciclul biologic.

3. subdiviziune a timpului geologic mai mică decât era.

4. frază amplă și complexă sau reunirea de mai multe fraze care formează un ansamblu armonios și unitar.

5. mică construcție muzicală bine închegată, din două fraze în relație de întrebare-răspuns.

6. (chim.) șir orizontal în tabloul periodic al elementelor.

7. (mat.) cel mai mic număr adăugat argumentului unei funcții numerice care nu schimbă valoarea funcției.

8. grup de cifre care se repetă indefinit într-o fracție zecimală.


Rezultate secundare (Perioada):

Semiperioadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. demi-période)

1. jumătate de perioadă.


Subperioadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (sub- + perioadă)

1. subdiviziune a unei perioade.


Acadian, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. acadien)

1. s.n. a doua perioadă a cambrianului.

2. adj. care aparține acadianului, privitor la acadian.


Acalmie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accalmie)

1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.

2. (fig.) linişte după o perioadă de frământări.


Adolescenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adolescence, lat. adolescentia)

1. perioadă în viaţa omului între 13 (15) şi 18 (19) ani, în care se intensifică procesele de creştere.


Advent

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Advent, lat. adventus)

1. (la catolici) perioadă de patru săptămâni dinaintea Crăciunului.

2. fiecare din cele patru duminici care preced Crăciunul.


Alexandrin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.

2. şcoala = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.

3. de o subtilitate excesivă.

4. artă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.


Algonkian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. algonkien)

1. (din) perioada a doua a precambrianului.