Dictionar

Rezultate principale (Permanent):

Permanent

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. permanent)

1. tratament aplicat părului pentru o ondulare durabilă (ondulație ~ă).

2. păr care a fost ondulat prin acest procedeu (păr ~).


Rezultate secundare (Permanent):

Permanent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. permanent, lat. permanens)

1. care este stabil, imuabil, care durează fără se schimbe; care durează constant; neîntrerupt, statornic.

2. care rămâne sau funcționează continuu pentru o perioadă lungă și nedeterminată de timp.

3. ondulaţie = ondulație a părului, făcută printr-un procedeu special, pentru a se menține o perioadă îndelungată.

4. educație = educație care continuă și la vârsta adultă, fie în cadrul unei organizații, fie în mod privat.

5. armată = armată întreținută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice.

6. (informatică) memorie = starea unei memorii încărcate permanent și care nu se poate șterge.

7. (antonime) efemer, impermanent, nepermanent, pasager, temporar, trecător.


Permanent; persistent

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT permanens; perdurans; persistens; remanens; restans; pertinax

2. FR permanent; persistant

3. EN permanent; remaining; persistent; lasting; enduring; restant

4. DE bleibend; dauernd; dauerhaft; verbleibend; stehenbleibend; standing

5. RU остaющийся; сохрaняющийся; постоянный

6. HU állandó; maradandó


Permanenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. permanence)

1. însuşire a unui lucru, a unei acţiuni etc. de a fi permanent(ă).

2. în ~ = permanent, continuu.

3. birou, serviciu în unele întreprinderi care funcţionează fără întrerupere.


Permanentiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (permanent + -iza)

1. , tr. a deveni, a face devină permanent.


Acatizie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. akathisie)

1. (med.) sindrom de nelinişte motorie caracterizat prin nevoia pacientului de a se mişca în permanenţă.

2. (med.) nevroză caracterizată prin imposibilitatea de a sta sau de a rămâne așezat.


Areic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aréique)

1. (despre sol, regiuni) fără rețea hidrografică permanentă; lipsit de râuri, uscat, arid.


Areism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aréisme)

1. (geol.) stare a unei regiuni areice; absența unei rețele hidrografice permanente.


Asomatofite

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asomatophytes)

1. plante inferioare care nu provin din celulele somatice, lipsite de ţesuturi permanente.


Autopelagic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autopélagique)

1. (despre organisme) care trăieşte permanent în stratul superior al apelor mării.


Beatitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. beatitudo, fr. béatitude)

1. stare de fericire deplină.

2. stare patologică de euforie permanentă.