permanent

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. permanent)

1. tratament aplicat părului pentru o ondulare durabilă (ondulație ~ă).
2. păr care a fost ondulat prin acest procedeu (păr ~).

permanent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. permanent, lat. permanens)

1. care este stabil, imuabil, care durează fără să se schimbe; care durează constant; neîntrerupt, statornic.
2. care rămâne sau funcționează continuu pentru o perioadă lungă și nedeterminată de timp.
3. ondulație ~ă = ondulație a părului, făcută printr-un procedeu special, pentru a se menține o perioadă îndelungată.
4. educație ~ă = educație care continuă și la vârsta adultă, fie în cadrul unei organizații, fie în mod privat.
5. armată ~ă = armată întreținută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice.
6. (informatică) memorie ~ă = starea unei memorii încărcate permanent și care nu se poate șterge.
7. (antonime) efemer, impermanent, nepermanent, pasager, temporar, trecător.

permanent; persistent

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT permanens; perdurans; persistens; remanens; restans; pertinax
2. FR permanent; persistant
3. EN permanent; remaining; persistent; lasting; enduring; restant
4. DE bleibend; dauernd; dauerhaft; verbleibend; stehenbleibend; standing
5. RU остaющийся; сохрaняющийся; постоянный
6. HU állandó; maradandó

permanență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. permanence)

1. însușire a unui lucru, a unei acțiuni etc. de a fi permanent(ă).
2. în ~ = permanent, continuu.
3. birou, serviciu în unele întreprinderi care funcționează fără întrerupere.

permanentiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (permanent + -iza)

1. , tr. a deveni, a face să devină permanent.

acatizie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. akathisie)

1. (med.) sindrom de neliniște motorie caracterizat prin nevoia pacientului de a se mișca în permanență.
2. (med.) nevroză caracterizată prin imposibilitatea de a sta sau de a rămâne așezat.

areic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aréique)

1. (despre sol, regiuni) fără rețea hidrografică permanentă; lipsit de râuri, uscat, arid.

areism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aréisme)

1. (geol.) stare a unei regiuni areice; absența unei rețele hidrografice permanente.

asomatofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asomatophytes)

1. plante inferioare care nu provin din celulele somatice, lipsite de țesuturi permanente.

autopelagic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autopélagique)

1. (despre organisme) care trăiește permanent în stratul superior al apelor mării.

beatitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. beatitudo, fr. béatitude)

1. stare de fericire deplină.
2. stare patologică de euforie permanentă.