Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aréisme)
1. (geol.) stare a unei regiuni areice; absența unei rețele hidrografice permanente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asomatophytes)
1. plante inferioare care nu provin din celulele somatice, lipsite de ţesuturi permanente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (decepţie + -/on/ism)
1. fenomen prezent în arta şi literatura din sec. XIX, manifestat prin atitudine pesimistă faţă de realitatea socială, afirmarea unei dezamăgiri permanente şi a unui sentiment de neîncredere în progres.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élasticité)
1. proprietatea de a fi elastic.
2. teoria ~tății = capitol al mecanicii care se ocupă cu determinarea stării de tensiune și de deformare a corpurilor elastice supuse acțiunii unor sarcini exterioare.
3. limită de ~ = tensiune maximă la care poate fi supus un corp fără a rămâne cu deformații permanente.
5. proprietate a unei variabile economice de a-și modifica mărimea sub influența altei variabile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fixisme)
1. concepție care neagă evoluția lumii vii, considerând că speciile de plante și de animale sunt invariabile.
2. teorie din sec. XIX potrivit căreia bazinele oceanice și blocurile continentale ar fi fost permanente și imobile de-a lungul trecutului geologic al Pământului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hydromorphe)
1. (despre soluri) ale cărui carac-tere se datoresc în mare parte prezenţei temporare sau permanente a apei.
2. (despre organe vegetale) adaptat la viaţa subacvatică.