Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. permanence)
1. însuşire a unui lucru, a unei acţiuni etc. de a fi permanent(ă).
2. în ~ = permanent, continuu.
3. birou, serviciu în unele întreprinderi care funcţionează fără întrerupere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl., fr. impermanence)
1. caracter a ceea ce nu este permanent, a ceea ce nu durează; lipsă de permanenţă.
2. caracter a ceea ce se schimbă sau evoluează constant.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. akathisie)
1. (med.) sindrom de nelinişte motorie caracterizat prin nevoia pacientului de a se mişca în permanenţă.
2. (med.) nevroză caracterizată prin imposibilitatea de a sta sau de a rămâne așezat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aréique)
1. (despre sol, regiuni) fără rețea hidrografică permanentă; lipsit de râuri, uscat, arid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. beatitudo, fr. béatitude)
2. stare patologică de euforie permanentă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. clinophilie)
1. tendinţă de a sta în permanenţă culcat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collage)
1. legătură permanentă nematrimonială; concubinaj.
2. procedeu de execuţie a unor lucrări de pictură sau de ornamentaţie prin lipirea laolaltă a diferite materiale ori elemente eterogene.
4. spectacol de teatru din diferite fragmente.
5. operaţie de încorporare în anumite mase alimentare a unor substanţe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. commensalisme)
1. (biol.) formă de convieţuire cvasipermanentă între două organisme care folosesc ca hrană aceleaşi materii nutritive.