Dictionar

Rezultate principale (Permanentă;):

Permanenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. permanence)

1. însuşire a unui lucru, a unei acţiuni etc. de a fi permanent(ă).

2. în ~ = permanent, continuu.

3. birou, serviciu în unele întreprinderi care funcţionează fără întrerupere.


Rezultate secundare (Permanentă;):

Impermanenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl., fr. impermanence)

1. caracter a ceea ce nu este permanent, a ceea ce nu durează; lipsă de permanenţă.

2. caracter a ceea ce se schimbă sau evoluează constant.

3. (antonim) permanență.


Acatizie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. akathisie)

1. (med.) sindrom de nelinişte motorie caracterizat prin nevoia pacientului de a se mişca în permanenţă.

2. (med.) nevroză caracterizată prin imposibilitatea de a sta sau de a rămâne așezat.


Areic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aréique)

1. (despre sol, regiuni) fără rețea hidrografică permanentă; lipsit de râuri, uscat, arid.


Beatitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. beatitudo, fr. béatitude)

1. stare de fericire deplină.

2. stare patologică de euforie permanentă.


Clinofilie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. clinophilie)

1. tendinţă de a sta în permanenţă culcat.

2. mania de a sta culcat.


Colaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collage)

1. legătură permanentă nematrimonială; concubinaj.

2. procedeu de execuţie a unor lucrări de pictură sau de ornamentaţie prin lipirea laolaltă a diferite materiale ori elemente eterogene.

3. tablou astfel realizat.

4. spectacol de teatru din diferite fragmente.

5. operaţie de încorporare în anumite mase alimentare a unor substanţe.


Comensualism

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. commensalisme)

1. (biol.) formă de convieţuire cvasipermanentă între două organisme care folosesc ca hrană aceleaşi materii nutritive.