Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ceinture)
1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.
2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.
3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).
4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.
5. cingătoare.
6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.
7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.
8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.
9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.
10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.
11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.
12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.
13. cadru de formă circulară.
14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gabarit)
1. contur poligonal care limitează dimensiunile maxime admisibile ale unui profil.
2. greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală.
3. ~ de încărcare = instalație specială care marchează limitele permise pentru încărcătura vagoanelor de marfă deschise.
4. model după care se fasonează unele piese în construcțiile de nave sau de piese de artilerie.
5. (fam.) dimensiune, statură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intrigue)
1. uneltire care foloseşte mijloace nepermise în vederea realizării sau a zădărnicirii unui lucru.
2. vrajbă.
3. parte a subiectului care determină cursul acţiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucneşte conflictul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. surmodulation)
1. înregistrare a unor semnale electrice de audiofrecvenţă cu valori mai mari decât cele permise într-un anumit sistem şi pe un anumit purtător.
Parte de vorbire: vb. tr. (fam.)
Origine: (sfanț + -ui)
1. a da cuiva bani (de obicei unui funcționar) pentru un serviciu nepermis de lege; a mitui, a corupe (prin bacșiș).
2. a stoarce bani de la cineva pentru servicii nepermise de lege; a-i lua cuiva banii pe nedrept; a înșela pe cineva cu dibăcie.