permuta.-Dicti0nar.ro electronic

Permuta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. permuter, lat. permutare)

1. a muta pe cineva cu serviciul, a transfera.

2. a efectua o permutare (2).

Permutabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. permutable)

1. care poate fi permutat.

Permutabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. permutabilité)

1. caracterul a ceea ce este permutabil.

Permutare

Parte de vorbire: s.
Origine: (permuta)

1. acţiunea de a permuta.

2. (mat.; lingv.; pl.) operaţie prin care se schimbă între ele locurile a două sau mai multe elemente; grupe distincte de obiecte astfel formate; permutaţie.

3. reluare a unui fragment muzical pe un alt sunet.

Permutaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. permutation, lat. permutatio)

1. permutare.

Permutaţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. permutational)

1. referitor la, care conţine o permutaţie.

Antisimetric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antisymétrique)

1. opus simetriei.

2. (despre sisteme fizice) care, printr-o transformare simetrică faţă de un centru de simetrie, capătă proprietăţi opuse celor iniţiale.

3. (mat.; despre funcţii) care îşi schimbă semnul prin permutarea variabilelor.

Caracter

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caractère, lat. character, gr. kharakter)

1. ansamblu de trăsături psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om.

2. dans de ~ = dans prin ale cărui figuri se exprimă acţiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a cărei intrigă izvorăşte din conflictul creat între caracterele personajelor.

3. personalitate morală caracterizată prin voinţă fermă, corectitudine şi consecvenţă, integritate etc.

4. individualitate cu trăsături psihice complexe, într-o operă literară.

5. particularitate de structură, formă, substanţă sau funcţie a unui organism.

6. caracteristică a unui lucru, fenomen.

7. element al unui alfabet; literă, semn grafic de acelaşi corp şi aceeaşi familie.

8. (inform.) literă, cifră, semn particular.

9. (mat.) numărul de elemente care ocupă după o permutare acelaşi loc ca şi înainte de aceasta.

Combinatorie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. combinatoire)

1. analiză ~ = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările şi combinările; logică ~ = orientare în logica matematică, care studiază noţiunile şi metodele fundamentale în construirea sistemelor şi calculelor logice formale.

Impermutabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impermutable)