Dictionar

Persan, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. persan)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Persia (Iran).

2. adj. care aparține Iranului.

3. artă = artă care se caracterizează prin palate monumentale, decorate cu stucaturi și mozaicuri, cu cărămizi smălțuite și policrome, cu alto- și basoreliefuri rupestre, prin arte decorative de o mare fantezie și o execuție desăvârșită, constituind o sinteză a tradițiilor locale și a artei arabe; covor ~ = covor de calitate superioară (confecționat la origine în Persia).

4. (s. f.) limbă neoiraniană vorbită în Iran și Afganistan.


Apadană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apadâna)

1. sala tronului în palatele regilor persani.


Arab, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arabe, lat. arabus)

1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat şi din nordul Africii.

2. adj. care aparţine arabilor; arabic (1).

3. arta = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane şi bizantine, cu influenţe ale tradiţiei locale, prezentând în construcţii (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric şi floral; cifră = simbol grafic, element al sistemului de numeraţie zecimal.

4. (despre cai) care aparţine unei rase originare din Pen. Arabia.

5. (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi.


Bazileu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. basileus)

1. (în Grecia homerică) titlu purtat de conducătorii tribali.

2. (în Atena) titlu al celui de-al doilea arhonte.

3. titlu purtat de împăraţii bizantini şi de regii persani până la cucerirea arabă.


Chiliarh

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. chiliarque)

1. (în Grecia antică) comandant a o mie de militari.

2. (antic.) funcție militară și/sau administrativă, mai întâi în imperiul persan, apoi în imperiul lui Alexandru cel Mare și monarhiile elenistice.


Kasidă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kasside)

1. specie a liricii turce şi persane, asemănătoare cu oda.


Mithraist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (it. mitraista)

1. I. (antic.) referitor la mithraism (cultul lui Mithra, zeu de origine persană, care a influențat creștinismul primitiv); mithriac.

2. II. (antic.) adept al mithraismului; adept al cultului lui Mithra.