Rezultate principale (Perseverenţă.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. persévérance, lat. perseverantia)
1. stăruinţă; neclintire; tenacitate.
Rezultate secundare (Perseverenţă.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assiduité, lat. assiduitas)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. constance, lat. constantia)
1. însuşirea de a fi constant; perseverenţă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démobiliser)
1. a trece forţele armate de la starea de mobilizare la cea de pace.
2. (fig.) a face să slăbească combativitatea, perseverenţa cuiva; a descuraja.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insistance, it. insistenza)
2. (spec.) rugăminte, cerere insistentă.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. persécuter)
1. a urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a-i cauza un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăți.
2. (fig.) (despre idei, sentimente, amintiri) a urmări în permanență; a nu slăbi nici pentru un moment; a prigoni; a roade; a măcina.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. persécution, lat. persecutio)
1. urmărire nedreaptă și perseverentă a cuiva, cu intenția de a-i provoca un rău, un neajuns; prigoană; (cu sens atenuat) nedreptate repetată cu insistență; persecutare.
2. tratament tiranic și crud aplicat continuu unui grup de către o autoritate.
3. mania ~ei = idee fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea.