Dictionar

Rezultate principale (Perseverenţă.):

Perseverenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. persévérance, lat. perseverantia)

1. stăruinţă; neclintire; tenacitate.


Rezultate secundare (Perseverenţă.):

Asiduitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assiduité, lat. assiduitas)

1. stăruinţă, sârguinţă.

2. perseverenţă, insistenţă.


Constanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. constance, lat. constantia)

1. însuşirea de a fi constant; perseverenţă.


Demobiliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démobiliser)

1. a trece forţele armate de la starea de mobilizare la cea de pace.

2. (fig.) a face slăbească combativitatea, perseverenţa cuiva; a descuraja.


Insistenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insistance, it. insistenza)

1. stăruinţă, perseverenţă.

2. (spec.) rugăminte, cerere insistentă.


Persecuta

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. persécuter)

1. a urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a-i cauza un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăți.

2. (fig.) (despre idei, sentimente, amintiri) a urmări în permanență; a nu slăbi nici pentru un moment; a prigoni; a roade; a măcina.


Persecuţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. persécution, lat. persecutio)

1. urmărire nedreaptă și perseverentă a cuiva, cu intenția de a-i provoca un rău, un neajuns; prigoană; (cu sens atenuat) nedreptate repetată cu insistență; persecutare.

2. tratament tiranic și crud aplicat continuu unui grup de către o autoritate.

3. mania ~ei = idee fixă a cuiva este persecutat de toată lumea.

4. (var.) persecuțiune.