Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (după germ. abatisch)
1. (med.) (persoană) care suferă de abazie.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (acapara + -ant)
1. (persoană) care acaparează; acaparator.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparator.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparator.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (după fr. accapareur)
1. (persoană) care acaparează; acaparant.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparant.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accostable)
1. care este ușor de acostat; abordabil.
2. (despre o persoană) care este ușor de abordat; abordabil.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (acuza)
1. (persoană) care face obiectul unei acuzații, care este inculpată; învinuit, învinovățit, pârât.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (lat. adiunctus, cf. germ. Adjunkt, fr. adjoint)
1. (persoană) cu funcţie imediat subordonată unui conducător de instituţie etc.