Rezultate principale (Personalitate;):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. personnalité, germ. Personalität)
1. ceea ce caracterizează o persoană, deosebind-o de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate.
2. individul uman sub raportul dezvoltării depline și al valorificării sociale a însușirilor persoanei.
3. (jur.) calitatea de subiect cu drepturi și obligații.
4. ~ juridică = calitatea de a fi persoană juridică.
5. om de seamă, important, persoană cu calități și merite deosebite într-un domeniu de activitate.
6. ~ istorică (sau politică) = conducător a cărui activitate exercită o influență puternică asupra desfășurării evenimentelor istorice; cultul ~ății = tendința de a acorda unei personalități calități de infailibilitate, un rol exagerat și exclusiv în făurirea istoriei.
Rezultate secundare (Personalitate;):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. impersonnalité)
1. caracterul a ceea ce este impersonal.
2. faptul de a fi impersonal, de a nu aparține nimănui.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. ambient, it. ambiente)
1. spațiu care înconjoară un lucru sau o ființă vie, în care se mișcă sau trăiește; mediu înconjurător.
2. (fig.) complex de condiții sociale, culturale și morale în care trăiește, sau se află, și își dezvoltă personalitatea o persoană; ambianță.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. ambivert)
1. tip de personalitate care prezintă ambiversiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anonyme, lat. anonymus)
1. adj., s. m. f. (cel) care nu-şi indică numele; fără nume.
2. adj. (despre un text, o operă) cu autor necunoscut.
3. societate ~ă = întreprindere capitalistă prin asocierea mai multor acţionari.
4. (fig.) neştiut, necunoscut; lipsit de personalitate, obscur.
5. s. f. scrisoare nesemnată.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + afirma)
1. a-şi afirma personalitatea.
2. a se afirma prin sine însuși, fără ajutorul cuiva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + modela)
1. refl. a-şi modela personalitatea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caractère, lat. character, gr. kharakter)
1. ansamblu de trăsături psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om.
2. dans de ~ = dans prin ale cărui figuri se exprimă acţiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a cărei intrigă izvorăşte din conflictul creat între caracterele personajelor.
3. personalitate morală caracterizată prin voinţă fermă, corectitudine şi consecvenţă, integritate etc.
4. individualitate cu trăsături psihice complexe, într-o operă literară.
5. particularitate de structură, formă, substanţă sau funcţie a unui organism.
6. caracteristică a unui lucru, fenomen.
7. element al unui alfabet; literă, semn grafic de acelaşi corp şi aceeaşi familie.
8. (inform.) literă, cifră, semn particular.
9. (mat.) numărul de elemente care ocupă după o permutare acelaşi loc ca şi înainte de aceasta.