Dictionar

Rezultate principale (Personaliza.):

Personaliza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. personnaliser)

1. a da (unei abstracții) trăsăturile sau sentimentele unei persoane; a personifica.

2. a aduce unui obiect, produs în serie mare, modificări sau semne particulare.

3. a individualiza.


Rezultate secundare (Personaliza.):

Depersonaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dépersonnaliser)

1. a face să-şi piardă personalitatea.


Impersonaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. impersonalize)

1. a da un caracter impersonal.


Personalizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (personaliza)

1. acţiunea de a personaliza.

2. conştiinţa percepţiile, reprezentările, ideile, sentimentele aparţin propriului eu.


Adaptare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acţiunea de a (se) adapta; adaptaţie.

2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.

3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.

4. (bot.) modificările morfologice şi fiziologice ale plantei pentru a face faţă condiţiilor de mediu schimbat.

5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.

6. (antonime) inadaptare, neadaptare.


Alienare

Parte de vorbire: s.
Origine: (aliena)

1. acţiunea de a (se) aliena; înstrăinare.

2. (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relaţiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformată a realităţii; alienaţie.


Apersonalizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (a- + personalizare)

1. depersonalizare nevrotică, ca un deficit de responsabilitate matură de a se conduce în viaţă.


Depersonalizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (depersonaliza)

1. acţiunea de a depersonaliza.

2. simptom caracterizat prin dispariţia conştiinţei propriei persoane, a propriului eu.


Dezindividualiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (dez- + individualiza)

1. a face să-şi piardă individualitatea; a depersonaliza.


Mancurtizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (mancurt + -iza, cf. rus. манкуртизация)

1. procesul de pierdere a legăturilor, valorilor, reperelor naționale și morale istorice, culturale etc.; rezultatul unui astfel de proces.

2. amnezie, uitare provocată intenționat; supunere orbească, depersonalizare, îndobitocire.

3. (var.) mankurtizare.