Parte de vorbire: s.
Origine: (personifica)
1. faptul de a personifica; personificaţie.
2. figură de stil prin care se atribuie fiinţelor necuvântătoare, lucrurilor, elementelor naturii, chiar unor idei abstracte însuşiri omeneşti.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. animisme)
1. credinţă primitivă potrivit căreia obiectele şi fenomenele naturii ar fi însufleţite; spiritualizare, personificare a forţelor şi fenomenelor naturii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éthopée, lat. ethopoeia)
1. figură de stil constând în personificarea unor lucruri.
2. figură de compoziţie care constă în descrierea caracterului sau structurii psihice a unui erou epic prin scrisori ori printr-o cuvântare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. personnification)
2. formă de halucinaţie în vederea şi auzirea simultană a unui om în cadrul unor scene de masă ciudate, în cazuri de delir.