Rezultate secundare (Perturbator):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. perturbateur)
1. care produce perturbaţii; perturbativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Brummen)
1. zgomot perturbator la ieşirea amplificatoarelor de audiofrecvenţă, datorat alimentării lor de la reţeaua de curent electric alternativ.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. masquer)
1. tr., refl. a(-și) acoperi fața cu o mască.
2. tr. (fig.) a ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșlea.
3. a ascunde vederii inamicului trupele, tehnica de luptă, diverse obiective; a camufla.
4. (mar.) a orienta astfel un velier încât velele să primească vântul din față, stopând nava.
5. a interpune o velă între vânt și o altă velă, împiedicând-o să primească vânt.
6. a manevra astfel un velier încât să ajungă în vântul altei ambarcații cu vele.
7. a suprapune un sunet perturbator peste unul util, făcându-l ininteligibil.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. pacificateur, it. pacificatore)
1. (cel) care pacifică, care contribuie la restabilirea păcii.
2. (antonime) perturbator, provocator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. perturbativus)
1. care este capabil să perturbe, să producă perturbări; perturbator.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. télédiaphonie)
1. diafonie percepută în receptorul telefonic de la capătul opus aceluia de la care provine semnalul perturbator.
2. amestec de sunete transmise la capetele unui circuit telefonic.