Dictionar

Rezultate secundare (Perturbator):

Perturbator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. perturbateur)

1. care produce perturbaţii; perturbativ.


Brum

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Brummen)

1. zgomot perturbator la ieşirea amplificatoarelor de audiofrecvenţă, datorat alimentării lor de la reţeaua de curent electric alternativ.


Masca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. masquer)

1. tr., refl. a(-și) acoperi fața cu o mască.

2. tr. (fig.) a ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșlea.

3. a ascunde vederii inamicului trupele, tehnica de luptă, diverse obiective; a camufla.

4. (mar.) a orienta astfel un velier încât velele primească vântul din față, stopând nava.

5. a interpune o velă între vânt și o altă velă, împiedicând-o primească vânt.

6. a manevra astfel un velier încât ajungă în vântul altei ambarcații cu vele.

7. a suprapune un sunet perturbator peste unul util, făcându-l ininteligibil.


Pacificator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. pacificateur, it. pacificatore)

1. (cel) care pacifică, care contribuie la restabilirea păcii.

2. (antonime) perturbator, provocator.


Perturbativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. perturbativus)

1. care este capabil perturbe, producă perturbări; perturbator.


Telediafonie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. télédiaphonie)

1. diafonie percepută în receptorul telefonic de la capătul opus aceluia de la care provine semnalul perturbator.

2. amestec de sunete transmise la capetele unui circuit telefonic.