Rezultate principale (Pesta.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. peste)
1. boală gravă, infecţioasă şi epidemică, prin febră, hemoragii şi tumori care apar la subsuori şi la gât; ciumă.
2. boală contagioasă la rumegătoare, porci şi păsări de curte, produsă de virusuri specifice.
Rezultate secundare (Pesta.):
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (it. impestare, fr. empester)
1. a molipsi de ciumă, de o boală contagioasă.
2. a răspândi un miros urât; a împuți, a infesta cu un miros fetid.
3. (fig.) a perverti, a corupe mințile și inimile cu doctrine rele.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pseudopeste)
1. (med. vet.) boală virală gravă și extrem de contagioasă, asemănătoare unei ciume, care afectează păsările sălbatice sau domestice, rareori transmisibilă oamenilor; pneumoencefalită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., it. tempesta)
1. perturbaţie atmosferică violentă; furtună, uragan.
2. (fig.) manifestare bruscă şi neaşteptată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bubonique)
1. ~ ciumă (sau pestă) ~ă = ciumă (pestă) manifestată prin abcese.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. pesti-, cf. lat. pestis „ciumă, molimă”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pestifère)
1. care poartă, transmite pesta.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. pestiférer)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pestilence, lat. pestilentia, germ. Pestilenz)
1. boală contagioasă; ciumă, pestă.
3. (fig.) învăţătură dăunătoare, periculoasă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pestilentiel)
1. care are caracterul pestei.
2. care poate infecta cu pestă; pestilent.
3. (fig.) infect, dezgustător.