Dictionar

pestă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. peste)

1. boală gravă, infecțioasă și epidemică, prin febră, hemoragii și tumori care apar la subsuori și la gât; ciumă.
2. boală contagioasă la rumegătoare, porci și păsări de curte, produsă de virusuri specifice.
 

impesta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (it. impestare, fr. empester)

1. a molipsi de ciumă, de o boală contagioasă.
2. a răspândi un miros urât; a împuți, a infesta cu un miros fetid.
3. (fig.) a perverti, a corupe mințile și inimile cu doctrine rele.
4. (var.) a impesti.
 

pseudopestă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pseudopeste)

1. (med. vet.) boală virală gravă și extrem de contagioasă, asemănătoare unei ciume, care afectează păsările sălbatice sau domestice, rareori transmisibilă oamenilor; pneumoencefalită.
 

tempestă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., it. tempesta)

1. perturbație atmosferică violentă; furtună, uragan.
2. (fig.) manifestare bruscă și neașteptată.
 

bobonică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bubonique)

1. ~ ciumă (sau pestă) ~ă = ciumă (pestă) manifestată prin abcese.
 

PESTI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. pesti-, cf. lat. pestis „ciumă, molimă”)

1. „ciumă, pestă”.
 

pestifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pestifère)

1. care poartă, transmite pesta.
 

pestifera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pestiférer)

1. a contamina cu pestă.
2. (fig.) a infecta.
 

pestilență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pestilence, lat. pestilentia, germ. Pestilenz)

1. boală contagioasă; ciumă, pestă.
2. miros infect.
3. (fig.) învățătură dăunătoare, periculoasă.
 

pestilențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pestilentiel)

1. care are caracterul pestei.
2. care poate infecta cu pestă; pestilent.
3. (fig.) infect, dezgustător.