Dictionar

petală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pétale)

1. fiecare dintre frunzișoarele modificate care formează corola.
 

zigopetală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. zygopétale)

1. gen de orhidee tropicală cu labeli mari.
 

acropetal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. akropetal, lat. acropetalis)

1. (bot.) care se îndreaptă spre vârf (nervație).
2. cu dezvoltarea progresivă a primelor frunze sau flori de la bază spre vârf.
3. cu petala ascuțită.
 

acuminat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acuminé, lat. acuminatus)

1. (bot.; despre organe) terminat cu un vârf lung și ascuțit.
2. (bot.) cu vârful lung ascuțit și cu marginile concave (capsulă, frunză, petală).
 

aristoloh

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aristoloche)

1. plantă apetală grimpantă cu flori galbene în formă de tub.
 

gențianacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gentianacées)

1. familie de plante dicotiledonate erbacee, anuale sau perene, cu flori solitare sau grupate în raceme și cu corolă gamopetală: gențiana.
 

hiponastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyponastie)

1. creștere mai rapidă a suprafeței dorsale a unui organ vegetal plat (frunză, petală) decât a celei ventrale, care devine concavă.
 

label

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. labelle, lat. labellum)

1. (bot.) petala superioară a corolei orhideelor; labelă, labelum.
2. partea mediană a buzei inferioare la insecte.