Dictionar

atracție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. attraction, lat. attractio)

1. înclinație puternică spre cineva sau ceva.
2. farmec.
3. tendință de apropiere a două elemente lingvistice.
4. (fiz.) forță care tinde să apropie corpurile.
5. ~ universală = proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitație.
6. (pl.) distracție, petrecere, amuzament.
7. număr de ~ = număr din programul unui varieteu, al unui circ.
 

bacanal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)

1. adj. de bacanală.
2. (fig.) orgiastic.
3. s. f. sărbătoare cu muzică și dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus.
4. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie.
5. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică și romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică și sonoritate amplă.
 

bahic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bacchique, lat. bacchicus)

1. adj. consacrat lui Bacus; de băutură, de chef.
2. s. n. cântec de petrecere.
3. s. m. picior metric (antic) dintr-o silabă scurtă și două lungi.
 

cabaret

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cabaret)

1. local de petrecere în care este prezentat un spectacol și unde clienții pot servi mâncăruri și băuturi, pot dansa etc.; bar.
 

camping-trailer

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. camping trailer)

1. (sport) vehicul remorcabil transformat în locuință (ocazională pentru petrecerea vacanțelor); rulotă.
 

carnaval

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carnaval)

1. perioadă care precedă postul, în unele țări, în care au loc petreceri, jocuri etc.
2. petrecere populară cu jocuri mimice, deghizări, focuri de artificii.