Dictionar

Rezultate secundare (Petrecere):

Atracţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. attraction, lat. attractio)

1. înclinaţie puternică spre cineva sau ceva.

2. farmec.

3. tendinţă de apropiere a două elemente lingvistice.

4. (fiz.) forţă care tinde apropie corpurile.

5. ~ universală = proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitaţie.

6. (pl.) distracţie, petrecere, amuzament.

7. număr de ~ = număr din programul unui varieteu, al unui circ.


Bacanal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)

1. adj. de bacanală.

2. (fig.) orgiastic.

3. s. f. sărbătoare cu muzică şi dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus.

4. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie.

5. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică şi romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică şi sonoritate amplă.


Bahic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bacchique, lat. bacchicus)

1. adj. consacrat lui Bacus; de băutură, de chef.

2. s. n. cântec de petrecere.

3. s. m. picior metric (antic) dintr-o silabă scurtă şi două lungi.


Carnaval

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carnaval)

1. perioadă care precedă postul, în unele ţări, în care au loc petreceri, jocuri etc.

2. petrecere populară cu jocuri mimice, deghizări, focuri de artificii.


Distracţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. distraction, lat. distractio)

1. ceea ce distrează; petrecere, amuzament.

2. neatenţie.


Escapadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escapade)

1. ieşire pe furiş, nepermisă, de scurtă durată, pentru distracţii; aventură; petrecere organizată cu această ocazie.