Rezultate secundare (Petrecere,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. attraction, lat. attractio)
1. înclinaţie puternică spre cineva sau ceva.
2. farmec.
3. tendinţă de apropiere a două elemente lingvistice.
4. (fiz.) forţă care tinde să apropie corpurile.
5. ~ universală = proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitaţie.
6. (pl.) distracţie, petrecere, amuzament.
7. număr de ~ = număr din programul unui varieteu, al unui circ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)
2. (fig.) orgiastic.
3. s. f. sărbătoare cu muzică şi dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus.
4. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie.
5. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică şi romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică şi sonoritate amplă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bacchique, lat. bacchicus)
1. adj. consacrat lui Bacus; de băutură, de chef.
2. s. n. cântec de petrecere.
3. s. m. picior metric (antic) dintr-o silabă scurtă şi două lungi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cabaret)
1. local de petrecere în care este prezentat un spectacol și unde clienții pot servi mâncăruri și băuturi, pot dansa etc.; bar.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. camping trailer)
1. (sport) vehicul remorcabil transformat în locuință (ocazională pentru petrecerea vacanțelor); rulotă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carnaval)
1. perioadă care precedă postul, în unele ţări, în care au loc petreceri, jocuri etc.
2. petrecere populară cu jocuri mimice, deghizări, focuri de artificii.