Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. correspondance)
1. schimb de scrisori între persoane, instituţii etc.; totalitatea acestor scrisori.
3. relatare asupra faptelor petrecute într-o localitate, într-o ţară etc. făcută de corespondentul unui ziar.
4. raport, legătură între lucruri, fenomene etc.; afinitate care leagă părţi ale unui întreg; concordanţă, armonie.
5. (mat.) relaţie între două mulţimi, conform căreia fiecare element al uneia este pus în legătură cu unul sau mai multe elemente din cealaltă.
6. raport constant existent între două fenomene de ordin lingvistic din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiaşi idiom.
7. ~a timpurilor = concordanţa timpurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éphéméridés)
1. ordin de insecte pseudonevroptere care nu trăiesc în stare adultă decât o zi.
2. plante cu ciclul de viață foarte scurt.
3. tabele astronomice în care sunt indicate pozițiile zilnice ale aștrilor.
4. note, noțite (de ziar, de calendar) care indică evenimentele petrecute la epoci diferite în aceeași zi.
5. (fig.) gânduri, idei, lucruri etc. trecătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Heptameron)
1. operă cuprinzând povestirile unor evenimente petrecute în timp de şapte zile.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. memorium, fr. mémoire)
1. expunere documentată amplă asupra unei probleme, a unui fapt.
2. expunere scrisă a activității științifice, didactice etc. desfășurate de cineva.
3. (pl.) culegere de lucrări, conferințe etc. făcute în cadrul unei societăți literare, științifice etc.
4. (pl.) scriere cuprinzând însemnări asupra evenimentelor petrecute în timpul vieții autorului, la care a luat și el parte.
5. cerere în care motivele și faptele sunt expuse pe larg.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. végétatif, it. vegetativo)
1. referitor la natura proceselor fiziologice petrecute în afara controlului voluntar și realizate printr-un sector special al sistemului nervos central.
2. sistem nervos ~ = sistem nervos care inervează organele interne.
3. referitor la structuri, organe sau funcții care nu sunt implicate în procesul reproducerii.
4. înmulțire ~ă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc., nu prin semințe sau spori.