OK
X
antropospeologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (antropo- + speologie)
1.
ramură
a
speologiei
care
studiază
resturile
umane
fosile
din
peșteri.
carenă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carène, it. carena)
1.
parte
din
coca
unei
nave,
sub
apă.
2.
volumul
de
apă
dislocat
de
un
plutitor,
de
o
navă.
3.
porțiune
din
corola
leguminoaselor,
în
formă
de
luntre,
prin
unirea
celor
două
petale
inferioare.
4.
ieșitură
a
unui
organ,
a
unui
os.
5.
prelungire
a
sternului
la
păsări.
6.
proeminență
alungită
în
roca
unei
galerii
sau
peșteri
calcaroase.
carst
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. karst, germ. Karst)
1.
eroziune
a
calcarelor
și
a
ghipsurilor
de
către
apă,
însoțită
de
formarea
de
pâlnii,
peșteri
sau
râuri
subterane.
cavernicol, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cavernicole)
1.
care
ține
de
peșteri;
propriu
peșterilor.
2.
care
privește
viața
în
peșteri.
3.
(despre
animale,
plante)
care
trăiește
sau
crește
în
peșteri.
coloană
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. colonne)
1.
stâlp
cilindric
de
piatră,
marmură
etc.
destinat
să
susțină
un
antablament.
2.
formație
cu
aspect
de
stâlp
apărută
în
peșteri
prin
unirea
unei
stalactite
cu
o
stalagmită.
3.
~
vertebrală
=
șira
spinării.
4.
parte
dintr-un
catarg
care
iese
deasupra
punții.
5.
masă
a
unui
fluid
care
ia
formă
cilindrică
atunci
când
este
închisă
într-un
tub
sau
când
țâșnește
cu
putere
dintr-o
conductă.
6.
secțiune
verticală
a
unei
pagini
tipărite
sau
manuscrise.
7.
rubrică
(într-un
formular,
într-un
registru
etc.).
8.
șir
vertical
de
cifre.
9.
denumire
a
mai
multor
aparate
în
chimie
și
în
industria
chimică,
dintr-o
manta
verticală,
cilindrică,
de
metal
etc.,
conținând
materiale
absorbante,
filtrante
etc.
10.
convoi
de
oameni,
animale,
vehicule,
nave,
care
merge
rânduit
în
șiruri
paralele
în
adâncime.
11.
~a
a
cincea
=
grup
de
trădători
în
slujba
dușmanului,
care
organizează
diversiuni,
acte
de
sabotaj
etc.
pentru
a
dezorganiza
spatele
frontului.
12.
(cinem.)
~
sonoră
=
ansamblu
de
sunete
care
însoțește
imaginile
unui
film.
draperie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. draperie)
1.
perdea
grea
de
postav,
de
stofă
sau
catifea
pusă
la
uși,
la
ferestre
etc.
și
lăsată
să
cadă
în
falduri;
stofă
dispusă
cu
artă
în
falduri
mari.
2.
veșmânt
larg,
cu
falduri,
care
îmbracă
o
statuie,
personajele
unui
tablou
etc.
3.
formație
carstică
cu
aspect
de
pânză
în
falduri,
rezultată
prin
depunerea
carbonatului
de
calciu
în
crăpăturile
din
plafoanele
peșterilor.