Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pétiole, lat. petiolus)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pétiolé)
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT petiolicolus
2. FR pétiolicole
3. EN petiolicolous
5. RU порaжaющий коерешок
6. HU levélnyélen élő
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aptère, gr. apteros)
1. (despre insecte) lipsit de aripi.
2. (despre tulpină, peţiol, peduncul) fără expansiuni foliolare sau membranoase în formă de aripi.
3. (despre temple antice) fără colonade laterale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bigéminé)
1. (despre frunze) cu peţiol comun divizat în două.
2. (despre puls) a cărui pulsaţie normală este urmată de o extrasistolă.
3. (despre golul unei ferestre, uşi) divizat în patru părţi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bipenné)
1. (despre frunze compuse) cu pețiolurile dispuse de două ori penat.
2. (botanică) se referă la o frunză penată ale cărei foliole sunt ele însele penate.
3. (entomologie) care are două aripi; dipter.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cicatricula)
2. disc mic care închide nucleul femel al oului.
3. cicatrice pe tulpină sau pe ramură la locul de desprindere a peţiolului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décurrent, lat. decurrens)
1. (despre frunze) cu limbul prelungit şi pe organul pe care e înserat (peţiol sau tulpină).