Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (it. a fresco)
1. (despre pictură murală) pictat pe zidul ud, proaspăt.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. enluminer)
1. a orna cu litere pictate, viniete, miniaturi.
2. a împodobi cu ornamente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bandkeramik)
1. ceramică neolitică din Europa, caracterizată prin decorul din benzi incizate, excizate sau pictate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (China + -ez)
1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din China.
2. adj. care aparţine Chinei sau chinezilor.
3. arta ~ă = artă dezvoltată în China, prezentând o arhitectură specifică (pagode, temple) cu o bogată decoraţie pictată, o sculptură în bronz, jad, fildeş, legată de cult, pictură pe mătase (suluri), sau pe zidurile templelor etc.
4. (s. f.) limbă din familia de limbi sino-tibetane vorbită de chinezi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cisterciens)
1. s. m. pl. ordin de călugări benedictini din Franţa, din sec. XI, care au jucat un rol deosebit în colportarea formelor arhitectonice ale goticului timpuriu, suprimând la biserici turnurile, portalurile, sculpturile şi vitraliile pictate.
2. adj. care aparţine ordinului cistercienilor (I).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cratère, lat. crater, gr. krater)
1. (ant.) vas mare, frumos pictat cu scene mitologice şi cu două torţi laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospeţe.
2. deschizătură largă şi conică a unui vulcan, prin care se revarsă lava.
3. gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafaţa Pământului.
4. ~ lunar = adâncitură rotundă de pe suprafaţa Lunii.