pictor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. pictor)

1. artist plastic care se ocupă cu pictura.
2. (p. anal.) scriitor care evocă în mod plastic și viu aspecte din viață și din natură.

arhitect-pictor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (arhitect + pictor)

1. arhitect care se ocupă în același timp și de pictură.

pictor-decorator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (pictor + decorator)

1. pictor specializat în decorațiuni.

pictoriță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pictor + -iţă)

1. femeie pictor.

acuarelist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aquarelliste)

1. pictor în acuarelă.
2. (var.) acvarelist.

animalier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. animalier)

1. adj. referitor la animale, la produse de origine animală.
2. (despre opere de artă) care reprezintă animale.
3. adj., s. m. (pictor, sculptor) care înfățișează animale.

atelier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atelier)

1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.
2. încăpere, local cu unelte sau mașini unde se desfășoară o activitate meșteșugărească sau industrială.
3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.
4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.
5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.
6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.
7. (fig.) centru de producție artistică-literară.
8. (înv.) șantier.

aureolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auréole, lat. aureola)

1. cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinților; nimb.
2. halo în jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc.
3. zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă.
4. fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice, în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop.
5. efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poștale litografiate.
6. (fig.) glorie, faimă; aură (1).

batalist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. battaglista)

1. (rar) pictor de bătălii, de scene de război.

colorist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. coloriste)

1. pictor care excelează în armonizarea culorilor.
2. cel care colorează stampe, hărți etc.
3. (cinem.) specialist care realizează culoarea personajelor, după modelul conceput de regizor, pentru fiecare cadru în parte.