Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auréole, lat. aureola)
1. cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinţilor; nimb.
2. halo în jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc.
3. zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă.
4. fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice, în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop.
5. efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poştale litografiate.
6. (fig.) glorie, faimă; aură (1).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. palette)
1. plăcuță de lemn (ovală) pe care pictorii își amestecă culorile când lucrează.
2. (fig.) gamă cromatică specifică unui pictor, unei lucrări; cromatică, colorit, măiestrie a unui scriitor, compozitor etc.
3. plăcuță rotundă cu mâner pentru lovirea mingii la tenisul de masă.
4. organ al turbinelor sau al roților hidraulice care conduce fluidul.
5. (mar.) platformă în porturi și pe nave la manipularea și stivuirea unor mărfuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. soupe)
1. fiertură de legume sau de carne.
2. (fam.; la pictorii romantici) vernis galben aplicat peste o pictură pentru a-i da acea patină aurie evocatoare a timpului trecut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chevalet)
1. suport de lemn pe care pictorii îşi fixează pânza sau cartonul când pictează.